Despre 'Infernul' lui Dante

Una dintre cele mai cunoscute opere din Evul Mediu, "Divina Commedia" (Dante Alighieri) este alegoria purificării sufletului şi dobândirii liniştei interioare prin înţelepciune şi dragoste.

Pornind de la principiile artei poetice medievale, conform carora tragedia are un început vesel si un deznodamant tragic, iar comedia, dupa o expozitiune trista, evolueaza spre un final fericit, Dante si-a intitulat lucrarea Commedia, dar Boccaccio i-a atasat atributul de “divina”,  in "Trattatello in laude di Dante", ca omagiu adus extraordinarei ei frumuseți artistice.

Divina Comedie descrie coborarea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu și, în final, ascensiunea în Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea.

„Divina Comedie“ începe cu prezentarea lui Dante, pierdut într-o padure întunecoasă. În ajutorul sau vine poetul Vergiliu, trimis de Beatrice sa-l ghideze prin adancimile Infernului şi prin cararile Purgatoriului, pentru a se întalni apoi cu iubita lui în Paradis. Dante îl urmeaza pe Vergiliu prin cercurile Iadului, unde sunt pedepsite faptele rele. Apoi intra printr-un tunel sapat în piatra, care îi conduce spre cealaltă parte a pamantului, la picioarele Muntelui Purgatoriului. Urca muntele si în varful lui gasesc Paradisul terestru, Edenul din care primii oameni au fost izgoniti. Aici Beatrice îl întampina pe Dante pentru a-l conduce printre sferele planetare, zburand deasupra stelelor, parcurgand treapta cu treapta, pana ajung la Paradisul în care li se ofera imaginea maretiei lui Dumnezeu. În aceasta unire mistica a umanului cu divinul, el atinge beatitudinea.

Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebra. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. Unele ediții ale Divinei Comedii au fost ilustrate de Botticelli ( care a lucrat timp de zece ani pentru a ilustra fiecare din cele o sută de canturi), Michelangelo, Rafael, iar în timpurile moderne de John Flaxman, William Blake, Gustave Doré, Jennifer Strange. Compozitorii Gioacchino Rossini și Robert Schumann au creat fantezii muzicale, iar Franz Liszt a compus poemul simfonic Dante:

Fragment 'Divina Comedie':

INFERNUL, CANTUL I, PROLOG LA DIVINA COMEDIE

 Dante, ratacind intr-o padure intunecoasa, ajunge  la poalele unui deal. Cele trei fiare. Aparitia marelui poet latin Virgiliu. Convorbirea dintre cei doi poeti. Inceputul calatoriei.



''La mijlocul drumului vietii noastre
Ma gaseam intr-o padure obscura
Caci calea dreapta era pierduta.
Nu-i chip sa spun ce era acest lucru dur,
Aceasta padure feroce si aspra si puternica
Ce reinvie teama in ganduri!
Ea este atat de amara incat nici moartea nu o infrunta;
Dar pentru a vorbi despre binele pe care l-am gasit,
Voi spune alte lucruri pe care le-am vazut.
Nu stiu sa povestesc prea bine cum am intrat,
Atat de adormit eram in acel moment
Cand am abandonat calea adevarata.''

In loc de concluzie:

“Spectacolul care i se înfatiseaza poetului strabatand cele trei lumi de dincolo (metafora a propriei sale situatii morale – si a întregii omeniri – în realitatea ei, apoi în perspectiva necesitatii si posibilitatii ei de îndreptare, de înaltare si de salvare) demonstreaza ca personalitatea umana, înzestrata cu lumina ratiunii si cu puterile liberului arbitru, îsi poate dirija destinul, sustragându-se de sub puterea nociva a patimilor, spre a câstiga astfel demnitate umana, echilibru si armonie.”
(Ovidiu Drîmba)