Online vs. Print
Ma bantuie de ceva vreme o intrebare: Va veni o vreme in care print-ul va fi inlocuit de online? Sau de ce (sa) mai citim carti sau reviste? Nu este mai usor sa accesam un blog? Mai sunt relevante revistele de moda sau cartile intr-o societate cufundata in mediul online? Ei bine, nu ştiu să răspund la aceste întrebari. Nu pot să dau un răspuns universal valabil la aceste întrebari, dar pot să spun de ce citesc eu reviste si carti, sau de ce cred eu că ar trebui să citim.
Eu citesc pentru că imi place mirosul filelor învechite, pentru ca iubesc sa simt hartia in mana si pentru ca atunci cand citesc lumea din jurul meu dispare ca prin farmec, facand loc unei alte lumi, unei lumi fascinante, pline de culoare, erotism si placere estetica. Pentru ca a citi pentru mine înseamnă a-mi închide ochii catre exterior si a-i deschide catre interior, catre propria mea lume, intesată de alegorii si de personaje fantastice. Pentru ca atunci cand imi place un pictorial sau un articol dintr-o revista, il decupez si il pastrez. Pentru ca fac colectie de ’’Elle’’ de cand eram o pustoaica. Pentru ca rasfoiesc zilnic reviste vechi in cautare de inspiratie. Pentru ca nu imi place sa ’’dau scroll’’, ci imi place sa intorc pagina. Pentru ca imi place sa-mi plimb mana peste paginile lucioase ale unei reviste de moda si imi place sa o rasfoiesc pana mototolesc filele.
Nu putem sti cu exactitate care va fi drumul pe care il va urma civilizatia umana in viitor. S-a intuit si scris, de catre filozofi ai veacului XX, ca odata cu noile mijloace de comunicare civilizatia umana va depasi epoca galaxiei Gutenberg, ca informatia va inlocui, prin instantanee si perceptie vizuala, studiul pe manuscris, pe carte/revista tiparita, ca artele vizuale se vor aseza in fata tuturor celorlalte, reusind sa-si comunice mesajul fara un prea mare efort din partea receptorului. Ca lucrurile stau undeva pe aproape, ne dam seama acum, cand printr-un singur click poti declansa un univers de informatii ce te fura si te trimite tot mai adanc, cu precizie matematica, fara a-ti da ragazul de a cugeta asupra a ceea ce afli.
Ca azi e mai lesne sa ajungi la o informatie culturala accesand internetul o stie oricine, doar ca de la informatie pana la intelegere e un drum enorm, pe care simpla asociere petrecuta instantaneu in mintea curiosului nu poate duce la aflarea unei certitudini, nu poate duce la intelegerea unui timp din imediata proximitate, care poarta in el elemente asemanatoare.
Romanticul cititor duce dorul foii de hartie pe care sa-si preumble privirea, bucuria universului unei carti oprit in miez de noapte printr-o indoitura a coltului filei, de unde maine, sau altadata, sa poata porni mai departe. Acelasi care dintr-o ciudatenie a fiintei va continua povestea citita in propriul vis, confundandu-se cu personajele indragite sau urate, urmarind finaluri posibile, rezolvari ale destinelor probabile. Pe acest romantic nu-l poti determina sa se excluda din istorie, doar pentru a face loc pragmaticului care vine din neant, si se intoarce in neant, ca o efemerida, avand permanent doar sentimentul zilei prezente.
Omului de azi ii lipseste ragazul de a se opri in fata cartilor dintr-o biblioteca sau a unui chiosc de ziare, de a citi rand cu rand, de a memora ceea ce l-ar putea scoate din singuratate, de afla parerile oamenilor de cultura si de aceea crede ca accesul instantaneu la informatia de pe internet ii poate oferi sansa de a fi mai instruit, de a sti mai multe despre viata oamenilor si a lui, despre universul unde e atat de stingher. Cu toate astea, niciodata nu ne vom priva de placerea de a face o plimbare la chioscurile de ziare ca sa cumparam ultimul numar al revistei preferate sau de a pierde ore in sir printre rafturile unei librarii.
Ma bantuie de ceva vreme o intrebare: Va veni o vreme in care print-ul va fi inlocuit de online? Sau de ce (sa) mai citim carti sau reviste? Nu este mai usor sa accesam un blog? Mai sunt relevante revistele de moda sau cartile intr-o societate cufundata in mediul online? Ei bine, nu ştiu să răspund la aceste întrebari. Nu pot să dau un răspuns universal valabil la aceste întrebari, dar pot să spun de ce citesc eu reviste si carti, sau de ce cred eu că ar trebui să citim.
Eu citesc pentru că imi place mirosul filelor învechite, pentru ca iubesc sa simt hartia in mana si pentru ca atunci cand citesc lumea din jurul meu dispare ca prin farmec, facand loc unei alte lumi, unei lumi fascinante, pline de culoare, erotism si placere estetica. Pentru ca a citi pentru mine înseamnă a-mi închide ochii catre exterior si a-i deschide catre interior, catre propria mea lume, intesată de alegorii si de personaje fantastice. Pentru ca atunci cand imi place un pictorial sau un articol dintr-o revista, il decupez si il pastrez. Pentru ca fac colectie de ’’Elle’’ de cand eram o pustoaica. Pentru ca rasfoiesc zilnic reviste vechi in cautare de inspiratie. Pentru ca nu imi place sa ’’dau scroll’’, ci imi place sa intorc pagina. Pentru ca imi place sa-mi plimb mana peste paginile lucioase ale unei reviste de moda si imi place sa o rasfoiesc pana mototolesc filele.
Nu putem sti cu exactitate care va fi drumul pe care il va urma civilizatia umana in viitor. S-a intuit si scris, de catre filozofi ai veacului XX, ca odata cu noile mijloace de comunicare civilizatia umana va depasi epoca galaxiei Gutenberg, ca informatia va inlocui, prin instantanee si perceptie vizuala, studiul pe manuscris, pe carte/revista tiparita, ca artele vizuale se vor aseza in fata tuturor celorlalte, reusind sa-si comunice mesajul fara un prea mare efort din partea receptorului. Ca lucrurile stau undeva pe aproape, ne dam seama acum, cand printr-un singur click poti declansa un univers de informatii ce te fura si te trimite tot mai adanc, cu precizie matematica, fara a-ti da ragazul de a cugeta asupra a ceea ce afli.
Ca azi e mai lesne sa ajungi la o informatie culturala accesand internetul o stie oricine, doar ca de la informatie pana la intelegere e un drum enorm, pe care simpla asociere petrecuta instantaneu in mintea curiosului nu poate duce la aflarea unei certitudini, nu poate duce la intelegerea unui timp din imediata proximitate, care poarta in el elemente asemanatoare.
Romanticul cititor duce dorul foii de hartie pe care sa-si preumble privirea, bucuria universului unei carti oprit in miez de noapte printr-o indoitura a coltului filei, de unde maine, sau altadata, sa poata porni mai departe. Acelasi care dintr-o ciudatenie a fiintei va continua povestea citita in propriul vis, confundandu-se cu personajele indragite sau urate, urmarind finaluri posibile, rezolvari ale destinelor probabile. Pe acest romantic nu-l poti determina sa se excluda din istorie, doar pentru a face loc pragmaticului care vine din neant, si se intoarce in neant, ca o efemerida, avand permanent doar sentimentul zilei prezente.
Omului de azi ii lipseste ragazul de a se opri in fata cartilor dintr-o biblioteca sau a unui chiosc de ziare, de a citi rand cu rand, de a memora ceea ce l-ar putea scoate din singuratate, de afla parerile oamenilor de cultura si de aceea crede ca accesul instantaneu la informatia de pe internet ii poate oferi sansa de a fi mai instruit, de a sti mai multe despre viata oamenilor si a lui, despre universul unde e atat de stingher. Cu toate astea, niciodata nu ne vom priva de placerea de a face o plimbare la chioscurile de ziare ca sa cumparam ultimul numar al revistei preferate sau de a pierde ore in sir printre rafturile unei librarii.
