Print Is Dead, Long Live Print

Online vs. Print                                

Ma bantuie de ceva vreme o intrebare: Va veni o vreme in care print-ul va fi inlocuit de online? Sau de ce (sa) mai citim carti sau reviste? Nu este mai usor sa accesam un blog? Mai sunt relevante revistele de moda sau cartile intr-o societate cufundata in mediul online? Ei bine, nu ştiu să răspund la aceste întrebari. Nu pot să dau un răspuns universal valabil la aceste întrebari, dar pot să spun de ce citesc eu reviste si carti, sau de ce cred eu că ar trebui să citim.

Eu citesc pentru că imi place mirosul filelor învechite, pentru ca iubesc sa simt hartia in mana si pentru ca atunci cand citesc lumea din jurul meu dispare ca prin farmec, facand loc unei alte lumi, unei lumi fascinante, pline de culoare, erotism si placere estetica. Pentru ca a citi pentru mine înseamnă a-mi închide ochii catre exterior si a-i deschide catre interior, catre propria mea lume, intesată de alegorii si de personaje fantastice. Pentru ca atunci cand imi place un pictorial sau un articol dintr-o revista, il decupez si il pastrez. Pentru ca fac colectie de ’’Elle’’ de cand eram o pustoaica. Pentru ca rasfoiesc zilnic reviste vechi in cautare de inspiratie. Pentru ca nu imi place sa ’’dau scroll’’, ci imi place sa intorc pagina. Pentru ca imi place sa-mi plimb mana peste paginile lucioase ale unei reviste de moda si imi place sa o rasfoiesc pana mototolesc filele.

Nu putem sti cu exactitate care va fi drumul pe care il va urma civilizatia umana in viitor. S-a intuit si scris, de catre filozofi ai veacului XX, ca odata cu noile mijloace de comunicare civilizatia umana va depasi epoca galaxiei Gutenberg, ca informatia va inlocui, prin instantanee si perceptie vizuala, studiul pe manuscris, pe carte/revista tiparita, ca artele vizuale se vor aseza in fata tuturor celorlalte, reusind sa-si comunice mesajul fara un prea mare efort din partea receptorului. Ca lucrurile stau undeva pe aproape, ne dam seama acum, cand printr-un singur click poti declansa un univers de informatii ce te fura si te trimite tot mai adanc, cu precizie matematica, fara a-ti da ragazul de a cugeta asupra a ceea ce afli.
Ca azi e mai lesne sa ajungi la o informatie culturala accesand internetul o stie oricine, doar ca de la informatie pana la intelegere e un drum enorm, pe care simpla asociere petrecuta instantaneu in mintea curiosului nu poate duce la aflarea unei certitudini, nu poate duce la intelegerea unui timp din imediata proximitate, care poarta in el elemente asemanatoare.

Romanticul cititor duce dorul foii de hartie pe care sa-si preumble privirea, bucuria universului unei carti oprit in miez de noapte printr-o indoitura a coltului filei, de unde maine, sau altadata, sa poata porni mai departe. Acelasi care dintr-o ciudatenie a fiintei va continua povestea citita in propriul vis, confundandu-se cu personajele indragite sau urate, urmarind finaluri posibile, rezolvari ale destinelor probabile.  Pe acest romantic nu-l poti determina sa se excluda din istorie, doar pentru a face loc pragmaticului care vine din neant, si se intoarce in neant, ca o efemerida, avand permanent doar sentimentul zilei prezente.

Omului de azi ii lipseste ragazul de a se opri in fata cartilor dintr-o biblioteca sau a unui chiosc de ziare, de a citi rand cu rand, de a memora ceea ce l-ar putea scoate din singuratate, de afla parerile oamenilor de cultura si de aceea crede ca accesul instantaneu la informatia de pe internet ii poate oferi sansa de a fi mai instruit, de a sti mai multe despre viata oamenilor si a lui, despre universul unde e atat de stingher. Cu toate astea, niciodata nu ne vom priva de placerea de a face o plimbare la chioscurile de ziare ca sa cumparam ultimul numar al revistei preferate sau de a pierde ore in sir printre rafturile unei librarii.

Bits and pieces of literature...

"In the depth of winter, I finally learned that within me there lay an invincible summer." — Albert Camus

"We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars." — Oscar Wilde (Lady Windermere's Fan)

"It takes courage to grow up and become who you really are."
— E.E. Cummings

"Wicked people never have time for reading. It's one of the reasons for their wickedness." 

— Lemony Snicket

"To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all." — Oscar Wilde

"I am so clever that sometimes I don't understand a single word of what I am saying." — Oscar Wilde

"Friendship is born at that moment when one person says to another: "What! You too? I thought I was the only one." — C.S. Lewis

"No one can make you feel inferior without your consent." — Eleanor Roosevelt (This is My Story)

"Life is not measured by the number of breaths we take, but by the moments that take our breath away."
— Maya Angelou

"Anyone who thinks sitting in church can make you a Christian must also think that sitting in a garage can make you a car." — Garrison Keillor

"You don't have a soul. You are a soul. You have a body." — C.S. Lewis

"It is never too late to be what you might have been." — George Eliot

"I love mankind, it's people I can't stand." — Charles M. Schulz

"I find television very educating. Every time somebody turns on the set, I go into the other room and read a book." — Groucho Marx

"I solemnly swear that I am up to no good." — J.K. Rowling (Harry Potter and the Prisoner of Azkaban)

"Go to heaven for the climate and hell for the company." — Mark Twain

"Life is an awful, ugly place to not have a best friend." — Sarah Dessen (Someone Like You)

"Being a woman is a terribly difficult task, since it consists principally in dealing with men."
— Joseph Conrad

"You know you've read a good book when you turn the last page and feel a little as if you have lost a friend."
— Paul Sweeney

"You can never be overdressed or overeducated." — Oscar Wilde

"It matters not what someone is born, but what they grow to be." 

— J.K. Rowling (Harry Potter and the Goblet of Fire)

"Facts do not cease to exist because they are ignored." — Aldous Huxley (Complete Essays 2)

"You don't have to burn books to destroy a culture. Just get people to stop reading them."
— Ray Bradbury

"Life isn't about finding yourself. Life is about creating yourself." — George Bernard Shaw

"Of all sad words of tongue or pen, the saddest are these, 'It might have been."
— John Greenleaf Whittier (Maud Muller - Pamphlet)

"It's the possibility of having a dream come true that makes life interesting."
— Paulo Coelho (The Alchemist)

"People aren't either wicked or noble. They're like chef's salads, with good things and bad things chopped and mixed together in a vinaigrette of confusion and conflict." — Lemony Snicket (The Grim Grotto)

"Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." — Charles Bukowski

"I can be changed by what happens to me. But I refuse to be reduced by it." — Maya Angelou

"You get a little moody sometimes but I think that's because you like to read. People that like to read are always a little fucked up." — Pat Conroy (The Prince of Tides)

"Hope is the thing with feathers
That perches in the soul
And sings the tune without the words
And never stops at all."
— Emily Dickinson

"It is not in the stars to hold our destiny but in ourselves." — William Shakespeare

"All the darkness in the world cannot extinguish the light of a single candle."
— St. Francis of Assisi (The Little Flowers of St. Francis of Assisi)

"Everyone, at some point in their lives, wakes up in the middle of the night with the feeling that they are all alone in the world, and that nobody loves them now and that nobody will ever love them, and that they will never have a decent night's sleep again and will spend their lives wandering blearily around a loveless landscape, hoping desperately that their circumstances will improve, but suspecting, in their heart of hearts, that they will remain unloved forever. The best thing to do in these circumstances is to wake somebody else up, so that they can feel this way, too." — Lemony Snicket (Horseradish: Bitter Truths You Can't Avoid)

"Music expresses that which cannot be put into words and that which cannot remain silent" — Victor Hugo

"Sometimes you wake up. Sometimes the fall kills you. And sometimes, when you fall, you fly."
— Neil Gaiman (Fables and Reflections)

"I don't go looking for trouble. Trouble usually finds me." 

— J.K. Rowling (Harry Potter and the Prisoner of Azkaban)

"Let me tell you this: if you meet a loner, no matter what they tell you, it's not because they enjoy solitude. It's because they have tried to blend into the world before, and people continue to disappoint them."
— Jodi Picoult (My Sister's Keeper)

"Destroying things is much easier than making them."
— Suzanne Collins (The Hunger Games)

"We are the music makers, and we are the dreamers of dreams."
— Arthur O'Shaughnessy (Poems of Arthur O'Shaughnessy)

-Nu ai feisbuc?!! –Nu exiști! :))

Cea mai interesantǎ replicǎ pe care am auzit-o zilele astea a fost: -Nu ai feisbuc?!! –Nu exiști!

Ȋn ȋntunecatele, medievalele timpuri de dinainte de Internet, ne scrijeleam experiențele, sentimentele, impresiile ȋntr-un rudimentar jurnal. Entuziasmul și emoțiile erau aceleași, doar cǎ “publicul” era redus. Cȃt de grozav poate fii sǎ  ȋmpǎrtǎșești cu cei 837 de “cei mai apropiați prieteni” ai tǎi, toate experiențele?!? Ce rost are sǎ ȋți faci o pozǎ dacǎ nu o postezi pe feisbuc pentru a fi like-uitǎ sau comentatǎ??  Ce sens are sǎ ieși ȋn oraș dacǎ nu apare pe Wall “X is attending…” sau dacǎ a doua zi nu discuți despre asta pe Wall cu prietenii tǎi, pentru ca toatǎ lumea sǎ vadǎ ce “busy” ești, ce viațǎ “mondenǎ” ai.

La capitolul relații, pur și simplu nu are rost sǎ ieși cu un bǎiat “hot” dacǎ nu iți updatezi statusul relației: “in a relationship with X ”(a se citi “hottest guy everrrr”). Sau cȃt de util devine feisbuc, atunci cȃnd vrei sǎ afli care e noua prietenǎ a ex-ului, apoi sǎ concluzionezi ferm cu prietenele tale ca “nici nu se comparǎ cu tine” si cǎ e, bineȋnțeles, mai puțin inteligentǎ, atrǎgǎtoare etc. decȃt tine.

Trebuie sǎ recunoaștem acel fior plǎcut, acea plǎcere secretǎ, vinovatǎ, de a “trage cu ochiul” ȋn viața de zi cu zi a altor persoane, de a ne hrǎni orgoliul prin a arǎta altora ce viațǎ frumoasǎ avem, ce bǎieti “hot” cunoaștem, ce bine ne ȋmbrǎcǎm și cȃt de amuzante suntem. Iar dacǎ statusul nostru nu a fost actualizat ȋn ultima vreme, atunci cu siguranțǎ ne-am aflat undeva ȋn vȃrf de munte, fǎrǎ acces la internet!

The roots of the chick-lit genre

Arguably, chick lit texts are enmeshed in the present. However, in many ways, these novels, and the approaches taken by chick lit novelists, are not remarkably new. Rather, their roots are in the heroine-centered novels of the nineteenth century, novels like Charlotte Bronte’s Jane Eyre and Jane Austen’s Northanger Abbey. Helen Fielding herself acknowledged her debt to such nineteenth-century authors such as Jane Austen in an interview for Time where she noted that she did indeed structure her novel after Austen’s Pride and Prejudice: “Yes. I shamelessly stole the plot. I thought it had been very well market researched over a number of centuries.” In “Mothers of Chick Lit: Women Writers, Readers, and Literary History,” Juliette Wells discusses these connections between nineteenth-century women’s fiction and chick lit, while critic Stephanie Harzewski in “Tradition and Displacement in the New Novel of Manners” more specifically analyzes the structural similarities between chick lit and the novel of manners. Harzewski also explores the connections between chick lit, prose romance, and popular romance, noting how the genre relies on the conventions of the romance, but updates them for its present day setting. And, as noted earlier, chick lit also draws upon the female-centered fiction of the 1960s and 1970s. Imelda Whelehan’s The Feminist Bestseller: From Sex and the Single Girl to Sex and the City connects the genre to Erica Jong’s 1973 novel Fear of Flying as well as Marilyn French’s The Women’s Room (1977).

Chick lit authors are not the first women writers to connect their novels to contemporary popular culture mediums. In Northanger Abbey (1818), Austen explores the impact that Gothic fiction had upon her heroine Catherine Moreland; Edith Wharton mentions Tiffany & Co. in The House of Mirth (1905); American writer Sylvia Plath chronicles Esther Greenwood’s summer spent interning for the fictional Ladies’ Day magazine in ''The Bell Jar'' (1962); contemporary African American writer Toni Morrison’s details her character Claudia’s passionate hate for Shirley Temple in ''The Bluest Eye'' (1970); and author Diane Johnson, concludes her novel, ''Le Divorce'' (1997) with an actionpacked scene set in EuroDisney. Women writers have a long history of connecting their fiction with consumer culture, and in some ways, chick lit novels are merely continuing that trend with their direct references to magazines, self-help books, romantic comedies, and domestic-advice manuals. In these ways, then, chick lit is linked to the literary traditions that preceded it.

One of the major factors for chick lit’s popularity rests with the television and film productions of chick lit texts, which have enabled an even larger audience to be exposed to the genre. The trajectory of Bridget Jones’s Diary attests to this fact. Fielding’s novel developed out of her newspaper column in the Independent, which first ran on February 28, 1995. Two years after its publication in England, the novel traveled to the United States, where it became a bestseller. In light of this favorable reception, Miramax films produced the film in 2001; Fielding wrote the screenplay herself while her friend Sharon Maguire directed and Renee Zellweger, Colin Firth, and Hugh Grant starred (“Bridget Jones’s Diary”). Similarly, Candace Bushnell, author of ''Sex and the City'' transformed her newspaper column for the New York Observer into a collection that was then adapted into the HBO series, premiering in June of 1998 . In 2001, Laura Zigman’s Animal Husbandry was developed into the film Someone Like You starring Ashley Judd, Greg Kinnear, and Hugh Jackman (“Someone Like You”).

These adaptations have contributed to an even more wide-scale consumption of these texts and their transformation into popular culture relics. In “The Marriage Mystique,” Daphne Merkin describes Fielding’s novel as “the cultural artifact that is recognizably larger than itself ”. As Merkin acknowledges, today Bridget Jones’s Diary and Bridget Jones herself have become something other than what Fielding may have first conceptualized to both the British and American public. Merkin’s description can just as readily be applied to Sex and the City, an equally influential twenty-first century cultural phenomenon. Loosely defined, chick lit, which arguably began with Fielding’s text (“Bridget Jones’s Diary”), consists of heroine-centered narratives that focus on the trials and tribulations of their individual protagonists. At its onset, the genre was narrowly defined in that the protagonists depicted in these texts were young, single, white, heterosexual, British and American women in their late twenties and early thirties, living in metropolitan areas.

Reading List:

• Bridget Jones's Diary - Helen Fielding
• Jemima J - Jane Green
• Can You Keep a Secret? - Sophie Kinsella
• Confessions of a Shopaholic - Sophie Kinsella
• Twenties Girl - Sophie Kinsella
• Accidental IT Girl - Libby Street
• Confessions of a Beauty Addict - Nadine Haobsh
• The Carrie Diaries - Candace Bushnell
• The Only Way is Up - Carole Matthews
• Last Night at Chateau Marmont - Lauren Weisberger
• V.I.P.- Lauren Weisberger
• The Devil Wears Prada- Lauren Weisberger
• PS, I Love You  - Cecelia Ahern
• One Fifth Avenue - Candace Bushnell

’’Turn the page’’ vs. ’’Click’’

Nu putem sti cu exactitate care va fi drumul pe care il va urma civilizatia umana in viitor. S-a intuit si scris, de catre filozofi ai veacului XX, ca odata cu noile mijloace de comunicare, civilizatia umana va depasi epoca galaxiei Gutenberg, ca informatia va inlocui, prin instantanee, perceptie vizuala, studiul pe manuscris, pe carte tiparita, ca artele vizuale se vor aseza in fata tuturor celorlalte, reusind sa-si comunice mesajul fara un prea mare efort din partea receptorului. Ca lucrurile stau undeva pe aproape, ne dam seama acum, cand printr-un singur click poti declansa un univers de informatii ce te fura si te trimite tot mai adanc, cu precizie matematica, fara a-ti da ragazul de a CUGETA asupra a ceea ce afli. Daca insa vom cumpani la dramaticele rupturi din sufletele miliardelor de oameni care nu-si gasesc sensul existentei decat intorcandu-se la ceea ce erau strabunicii lor, vom descoperi ca panaceul maladiei nu sta in revistele colorate care revarsa bacante pline de nuri alaturi de masini mai scumpe  decat o strada cu case de locuit, ci intre gandurile spuse cu veacuri in urma de unul sau altul dintre marii oameni ai lumii, toti mai uitati astazi. Ei stau cuminti in rafturile bibliotecilor, asteptand momentul in care vor fi luati iarasi in seama, pentru ca, printre intuitiile lor, se numara si aceea ca va veni o vreme cand, pentru o scurta perioada, glasurile lor nu vor mai fi luate in seama. Ca azi e mai lesne sa ajungi la o informatie culturala accesand internetul o stie oricine, doar ca de la informatie pana la intelegere, sau chiar la meditatie asupra unui istoric sau a unui fenomen, e un drum enorm, pe care simpla asociere petrecuta instantaneu in mintea curiosului nu poate duce la aflarea unei certitudini, nu poate duce la intelegerea unui timp din imediata proximitate, care poarta in el elemente asemanatoare.

Romanticul cititor duce dorul foii de hartie pe care sa-si preumble privirea, bucuria universului unei carti oprit in miez de noapte printr-o indoitura a coltului filei, de unde maine, sau altadata, sa poata porni mai departe. Acelasi care dintr-o ciudatenie a fiintei va continua povestea citita in propriul vis, confundandu-se cu personajele indragite sau urate, urmarind finaluri posibile, rezolvari ale destinelor probabile.  Pe acest romantic nu-l poti determina sa se excluda din istorie, doar pentru a face loc pragmaticului care vine din neant, si se intoarce in neant, ca o efemerida, avand permanent doar sentimentul zilei prezente.

Omului de azi ii lipseste ragazul de a se opri in fata cartilor dintr-o biblioteca, de a citi rand cu rand, de a memora ceea ce l-ar putea scoate din singuratate, de afla parerile oamenilor de cultura din parcursul timpului si de aceea crede ca accesul instantaneu la informatia de pe internet ii poate oferi sansa de a fi mai instruit, de a sti mai multe despre viata oamenilor si a lui, despre universul unde e atat de stingher.

Robert Frost, Desert Places

Snow falling and night falling fast, oh, fast

In a field I looked into going past,

And the ground almost covered smooth in snow,

But a few weeds and stubble showing last.

The woods around it have it--it is theirs.

All animals are smothered in their lairs.

I am too absent-spirited to count;

The loneliness includes me unawares.

And lonely as it is that loneliness

Will be more lonely ere it will be less--

A blanker whiteness of benighted snow

With no expression, nothing to express.

They cannot scare me with their empty spaces

Between stars--on stars where no human race is.

I have it in me so much nearer home

To scare myself with my own desert places.

De ce (să) citim

                                    

Mă bântuieşte de ceva vreme întrebarea asta: De ce citim sau De ce SĂ citim? Şi mi s-a pus de multe ori întrebarea asta, în discuţii în care eu vorbeam de pasiunea mea pentru cărţi. Ei bine, nu ştiu să răspund la această întrebare. Ce pot să spun: trebuie să citim ca să fim culţi, ca să putem purta o discuţie inteligentă în societate?  Nu pot să dau un răspuns universal valabil la această întrebare, dar pot să spun de ce citesc eu sau de ce cred eu că ar trebui să citim.

Eu citesc pentru că imi place mirosul filelor învechite, pentru că iubesc să simt hârtia în mâna şi pentru că atunci când citesc lumea din jurul meu dispare ca prin farmec, făcând loc unei alte lumi, unei lumi fascinante, pline de culoare, erotism, de plăcere estetică. Pentru că a citi pentru mine înseamnă a-mi închide ochii către exterior şi a-i deschide către interior, către propria mea lume, înţesată de alegorii şi de personaje fantastice.

Şi în răspunsul la această întrebare, o să fac referire la un scriitor drag mie, care dezbate adesea acest subiect în operele sale: Daniel Pennac. În eseul său The Rights of the Reader, (Drepturile cititorului), Daniel Pennac  spune despre arta de a citi: “Time to read is always stolen … from the tyranny of living. … The question isn’t whether I have time to read or not (time that nobody will ever give me, by the way), but whether I’ll allow myself the pleasure of being a reader.” Timpul petrecut citind este ‘’furat’’ din tempo-ul agitat al vieţii de zi cu zi, iar întrebarea nu este dacă avem timp să citim, ci dacă ne îngăduim plăcerea de a fi cititori. Pentru că asta însemnă să citeşti:  să te deconectezi pentru câteva ore de la ritmul trepidant al vieţii, să afli lucruri noi, idei, să intri practic într-o altă lume.

Pe lângă răspunsul simplu pe care îl pot da eu la această întrebare: ’’citim de plăcere’’, teoria literară ne oferă răspunsuri bine structurate, prin cele 7 funcţii ale literaturii, pe care eu le voi trece scurt în revistă mai departe.  

Prin funcţia cognitivă, literatura reprezintă o formă specifică şi unică a cunoaşterii şi autocunoaşterii umane.

Funcţia ideologică şi socială reprezintă literatura văzută ca luptă de idei ( literatura cu tendinţe socio-politice).

Prin funcţia educativă-formativă, literatura ne dezvăluie concepte precum simţul estetic, etic, valori morale, imperativul moral, dogmatism moral, didacticism, mitologie, religie, creştinism, laicizare, dogmatism religios. Ne educă, ne formează, ne deschide noi orizonturi spre a deveni oameni informaţi, integri, bine ancoraţi la realitate.

Funcţia catarctică a literaturii ne permite o eliberare estetică (funcţia eliberativă generală a cuvîntului artistic), dar şi încercarea unui sentiment precum empatia (intropatie, simpatie). Noţiunea artistotelică de “katharsis” provine din grecescul kathairein, care înseamnă a purifica, a curăţi.

Funcţia mimetică (reproductivă-reprezentativă) şi creatoare de lumi noi, imaginare este preferata mea şi caracteristica literaturii ce ne permite să evadăm din cotidian.

Prin funcţia anticipativă (profetică, predictivă) se face trecerea de la timpul ciclic (în cerc închis) la timpul linear, deschis spre viitor, întoarcerea privirii de la trecut (secolul de aur) spre viitor. În această categorie putem încadra: de la utopiile renascentiste până la proiectarea viitorului în ficţiunea ştiinţifico-artistică.

Şi ajungem astfel la ultima funcţie a literaturii, funcţia estetică-artistică, reprezentată de hedonism, de plăcerea estetică pe care o simţim atunci când citim, de imaginea artistică pe care o experimentăm.

Închei printr-o recomandare, o carte pe care dacă o iei în mână, nu o mai poţi lăsa. Cartea care exprimă cel mai bine de ce (să) citim, care trezeşte în mine pasiunea de a afla şi a citi cât mai mult: Micuţa vânzătoare de proză (Daniel Pennac). Este o carte minunată, cu un ritm alert, cu mister şi cu, bineînţeles...cărţi.

Jane Austen- precursoare a chick lit-ului 

Chick lit is a genre fiction which addresses issues of modern womanhood, often humorously and lightheartedly.

Dintotdeauna m-au plictisit articolele sau lucrările fără substanţă în care un scriitor sau o carte sunt descrise plat: este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori, o carte reprezentativă pentru literatură, etc. Şi mai ales când vorbesc despre scriitori dragi mie, cum este cazul lui Jane Austen. Jane nu este doar o ‘’scriitoare realistă din perioada pre-victoriană’’, ci este o săgetătoare amuzantă, ironică, precum şi singura scriitoare care a oferit o ’’voce’’ femeilor din acea vreme, care a avut curajul să ironizeze societatea în care trăia şi implicit, poziţia femeii în societate. Femeii, care avea pe atunci, un singur scop în viaţă: să facă un mariaj cât mai bun (a se inţelege cu un domn înstărit) şi cât mai repede cu putinţă. Femeile erau un fel de ‘’gold digger’’ ale zilelor noastre, doar că situaţia era acceptată, ba chiar încurajată.  Nu putem vorbi de Jane Austen fără să menţionăm ‘’Mândrie şi Prejudecată’’, iar poziţia femeii în societate este conturată clar din primul citat al cărţii, de unde transpare disperarea familiilor de a incheia mariaje cât mai bune pentru fiicele lor: ‘’ It is a truth universally acknowledged, that a single man in possession of a good fortune, must be in want of a wife.’’

’’Mandrie şi Prejudecată’’ este o carte savuroasă, un fel de chick lit al vremurilor trecute, iar Jane o precursoare a lui Sophie Kinsella, Catherine Weinberger sau Helen Fielding (care dealtfel s-a şi inspirat din relaţia Mr. Darcy- Elizabeth Bennet în crearea cuplului Bridget Jones- Darcy). Elizabeth Bennet, protagonista romanului, este un personaj delicios: amuzantă, ironică, deşteaptă, este o plăcere să citeşti replicile ei şi să urmăreşti interacţiunea cu celelate personaje. Şi este uimitoare dacă ne gandim la vremea la care cartea a fost scrisă : în 1797 a terminat prima variantă a romanului, vreme la care Jane avea doar 21 de ani.


Operele lui Jane nu au fost primite bine de către criticii secolului nouăsprezece, din cauza neconformării la rigorile literaturii romantice şi victoriene, opera ei fiind apreciată la adevărata valoare abia în secolul 20, când importanţi critici literari au început să scrie despre romanele ei.

 Datorită farmecului atemporal al subiectelor ei, inteligenţei şi ironiei stilului ei, operele sale nu s-au demodat niciodată şi încă de-atunci continuă să fie tipărite, adaptate pentru scenă sau film. Dintre toate ecranizările inspirate de cărtile lui Jane Austen, recomand cunoscuta serie BBC, cu minunatul Colin Firh în rolul principal, dar şi Clueless (1995), versiunea modernă a ’’Emmei’’, unde acţiunea este transpusă pe tărâm american, în cartierul cu celebrul cod 90210. Filmul inspirat de viaţa autoarei, ’’Becoming Jane’’, precum şi ’’The Jane Austen Book Club’’ trebuie văzute de asemenea.

''A lady's imagination is very rapid; it jumps from admiration to love, from love to matrimony in a moment.''

’’Mrs. Bennet: Have you no consideration for my poor nerves?
Mr. Bennet: You mistake me, my dear. I have the utmost respect for your nerves. They've been my constant companion these twenty years.’’

''Elizabeth Bennet: And that put paid to it. I wonder who first discovered the power of poetry in driving away love?
Mr. Darcy: I thought that poetry was the food of love.
Elizabeth Bennet: Of a fine stout love, it may.  But if it is only a vague inclination I'm convinced one poor sonnet will kill it stone dead
Mr. Darcy: So what do you recommend to encourage affection?
Elizabeth Bennet: Dancing. Even if one's partner is barely tolerable. ''

Bridget Jones Diary (2001), cu Renée Zellweger, Colin Firth, Hugh Grant :

Amuzanta Bridget Jones,veşnic în căutarea iubirii, se luptă cu kilogramele şi cu dependenţa de tigări şi alcool. Iubire pe care o găseşte unde se astepta mai puţin: în pielea scorţosului avocat Mr. Darcy.

Cărţi:

Emma

Familia Watson

Mândrie şi prejudecată

Mansfield Park

Persuasiune

Raţiune şi simţire